Piața drogurilor ilegale evoluează constant. La nivel global, se înregistrează creșterea consumului de marijuana (canabis) în rândul tinerilor. De asemenea, a apărut o gamă largă de substanțe cu noi proprietăți psihoactive (așa numitele etnobotanice). Totodată, se inventează tot mai multe tipuri de droguri sintetice, pentru a atrage cât mai mulți tineri. De regulă, tinerii încep să consume droguri din cauza anturajului, din plictiseală sau de dragul de a experimenta ceva nou. Pe fondul eșecurilor în plan personal (familie, prieteni, dezamăgiri în dragoste), unii tineri doresc să fugă de realitate și să evadeze într-o lume mult mai relaxantă. Însă oricât de dificil ar fi să ne înfruntăm problemele, consecințele consumului de droguri sunt întotdeauna mai dezastruoase decât problemele pe care încercăm să le rezolvăm prin consum. Într-adevăr, drogurile reprezintă otrăvuri care afectează funcționarea normală a creierului uman. În centrul creierului nostru există o zonă specială numită „circuitul plăcerii”. Aceasta se activează când vizionăm un meci de baschet, când ascultăm o piesă favorită, când ne îndrăgostim sau facem ceva care ne produce plăcere. Ca răspuns, creierul nostru produce cantități mici dintr-o substanță chimică numită „hormonul plăcerii”, iar noi simțim bucurie, satisfacție și împlinire. Însă drogurile scurtcircuitează acest proces normal. Creierul este păcălit de droguri să producă cantități enorme din acest „hormon”, fără să fi existat înainte împlinirea unei nevoi sau conectarea cu o persoană. În creier se va produce o super-reacție emoțională. Când consumăm din nou și din nou droguri, lucrurile obișnuite ale vieții nu ne mai pot satisface, deoarece creierul nostru se obișnuiește cu super-excitația, considerând-o ca fiind „norma”. Creierul începe să ne transmită mesaje că nu poate supraviețui fără o nouă descărcare de super-excitație. Atunci apar diverse simptome precum depresia, nervozitatea, anxietatea și nevoia intensă de a repeta experiența. Cu alte cuvinte, se instalează dependența. Nimeni dintre cei care consumă inițial droguri nu își propune să ajungă dependent de acestea. Mulți tineri vor să consume droguri „controlat” și „cu grijă”. Aceștia speră că vor experimenta efectele pozitive de scurtă durată ale drogurilor și că vor evita apariția dependenței. Însă marea majoritate a celor care continuă să consume droguri vor deveni dependenți. Nu există o rețetă care să ne spună după câte doze de droguri se instalează dependența. Poate fi după prima doză, după o lună de consum sau după un an. Factorii implicați sunt foarte diverși: tipul substanțelor consumate, frecvența consumului, vârsta persoanei și greutatea corpului, personalitatea, vulnerabilitățile creierului, contextul social sau familial și multe alte lucruri. Dependența, odată instalată, afectează progresiv întreaga persoană: gândirea, emoțiile, voința, comportamentul, relațiile, direcția și sensul vieții. Doar cei care nu consumă droguri niciodată sunt complet protejați de aceste efecte distrugătoare. Pentru cei dependenți de droguri, vindecarea este dificilă, dar posibilă. În continuare, voi prezenta o serie de droguri care distrug multe vieți, bazându-mă pe informații provenite de la o organizație specializată în acest domeniu [1], la care voi adăuga câteva observații personale.

          Marijuana (canabisul) este unul dintre cele mai folosite și mai nocive droguri din lume. Marijuana provine din planta de cânepă indiană, iar partea plantei care conține „drogul” în sine este floarea (întâlnită și sub denumirea de „mugur”). Drogul se găsește mult mai puțin în semințele, frunzele și tulpina plantei. Marijuana vândută se găsește sub forma unui amestec de frunze, tulpini, semințe și flori uscate. De obicei are culoare verde, maro sau gri. Hașișul este o rășină maro sau neagră, uscată și presată sub diferite forme, obținută tot din planta de cânepă indiană. Hașișul și uleiul de hașiș sunt forme mai puternice de marijuana. Atunci când sunt fumate, atât marijuana, cât și hașișul elimină un miros dulce distinctiv. Marijuana și hașișul conțin peste patru sute de substanțe chimice. Substanța care cauzează intoxicația sau acea senzație de „high” a consumatorilor se numește THC (prescurtarea de la „tetrahidrocanabinol”). Această substanță psihoactivă are efecte negative asupra creierului și poate provoca schimbări ale comportamentului și psihicului consumatorilor. Cât despre utilizarea marijuanei în scopuri medicale, marijuana folosită în felul acesta conține o altă substanță numită CBD („canabidiol”). Această substanță este deseori asociată cu beneficiile medicale și este folosită sub formă de capsule, uleiuri, aerosoli sau spray nazal. Spre deosebire de THC, CBD-ul nu dă acea senzație de „high”. Unele studii sugerează că marijuana medicală poate fi folosită pentru cei care suferă de epilepsie pediatrică, scleroză multiplă, HIV/SIDA și au o lipsă a poftei de mâncare, dar și pentru pacienții cu cancer, pentru a le diminua stările de greață și de vărsături, pe perioada chimioterapiei.

          Cu mai mult de două milenii în urmă, planta de cânepă indiană era folosită în scopuri halucinogene. Însă cantitatea de THC din plantă determină puterea drogului. Aceasta a crescut considerabil și constant de-a lungul vremii, pe măsură ce oamenii au modificat chimic și genetic planta sălbatică de cânepă. Utilizând tehnici moderne, cultivatorii de cânepă au dezvoltat tipuri de canabis care au cantități mult mai ridicate de THC decât aveau în trecut. În anul 1970, concentrația de THC din marijuana era de aproximativ 1%. În zilele noastre, media nivelului de THC din marijuana a ajuns în jur de 20%-32%. Pe de altă parte, fumul marijuanei conține cu 50-70% mai multe substanțe cu potențial cancerigen decât fumul de tutun. Fumătorii activi de marijuana suferă deseori de bronșită, o inflamație a tractului respirator superior. De asemenea, mai multe studii arată conexiuni între consumul regulat și îndelungat de marijuana și apariția unor tulburări mentale grave, cum ar fi psihoza și schizofrenia, dar și apariția unor anormalități la nivelul structurii creierului și la nivel cognitiv. În plus, chiar cantități mici de marijuana pot produce infertilitate temporară în rândul bărbaților (deoarece schimbă structura spermatozoizilor, deformându-i) și pot deregla menstruația la femei. Alte efecte pe termen scurt ale consumului de marijuana sunt următoarele: afectarea memoriei, concentrării și capacității de învățare, dificultăți în gândire și în rezolvarea de probleme, halucinații, atacuri de panică, anxietate, paranoia (frica de a fi urmărit), probleme de coordonare și echilibru, timp de reacție mai lent (consumatorii de marijuana care șofează au riscuri mult mai mari să fie implicați în accidente rutiere), bătăi accelerate ale inimii, risc crescut de infarct, demotivare și delăsare (nu se acordă importanță igienei personale). Pe termen mediu și lung, consumul de marijuana se asociază cu probleme de sănătate mintală (depresii, anxietăți, psihoze), probleme relaționale, performanțe scăzute la școală sau la locul de muncă, o stare de nepăsare generalizată, diverse delicte (furt, minciună).

          Heroina este un drog opioid obținut prin combinarea morfinei cu o substanță chimică numită anhidrida acetică. Morfina este o substanță naturală obținută din capsulele anumitor specii de mac crescute în sud-estul și sud-vestul Asiei, în Mexic și în Columbia. Heroina, denumită și „praful iadului”, se găsește sub formă de pudră albă sau maro, sau sub forma unei substanțe lipicioase maro închis, cunoscută sub numele de „gudron negru de heroină”. Consumatorii fie își injectează substanța dacă este în stare lichidă, fie o trag pe nas sau o fumează dacă este sub formă de pudră. Heroina ajunge foarte rapid la creier legându-se de receptorii opioizi din diferite zone cerebrale, în special cele cu rol în perceperea durerii și plăcerii. Pe termen scurt, consumatorii de heroină experimentează un sentiment de adrenalină, însoțit de un val de plăcere sau euforie. Apar însă și efecte adverse precum grețuri, vomă, mâncărimi puternice la nivelul pielii, minte tulburată. Pe termen lung, consumatorii acestui drog pot experimenta diverse afecțiuni medicale (infecții la nivelul inimii, boli la nivelul ficatului, rinichilor și plămânilor, constipație, insomnii, leziuni la nivelul mucoasei nazale la cei care trag substanța pe nas, hematoame și abcese la nivelul vaselor de sânge pentru cei care își injectează substanța, disfuncții sexuale în cazul bărbaților, dereglarea ciclului menstrual în cazul femeilor) și probleme psihice (depresii, anxietăți, alte tulburări de personalitate). În altă ordine de idei, supradoza de heroină poate declanșa reacții care duc la decesul persoanei în cauză. Când consumatorii iau o supradoză de heroină, respirația lor este încetinită sau chiar se oprește. Prin urmare, creierul nu este alimentat cu suficient oxigen și apare hipoxia. În astfel de situații grave, sistemul nervos al celui ce consumă heroină poate fi afectat ireversibil și se poate ajunge la starea de comă, cu deteriorări permanente ale creierului. Pentru a contracara efectele supradozajului cu opioizi, pacientului i se injectează una sau mai multe doze de medicamente speciale, care să-i permită să respire din nou. Nu în ultimul rând, heroina poate produce dependență, chiar de la prima doză. Persoanele care consumă heroină în mod regulat dezvoltă toleranță, ceea ce înseamnă că pentru a experimenta aceleași efecte la următorul consum va fi nevoie de o cantitate mai mare decât doza anterioară. Persoanele care încearcă să se oprească din consum vor experimenta simptome complexe de sevraj, precum: dureri severe ale mușchilor și oaselor, diaree și vomă, insomnii, poftă intensă după heroină, panică, mișcări necontrolate ale membrelor inferioare, hipersensibilitatea pielii. Tratamentul medical implică atât administrarea de medicamente, cât și terapii comportamentale eficiente în asemenea situații. Se poate scăpa de dependența de heroină, dar este nevoie de îmbinarea terapiilor spirituale, medicale și psihologice, însoțite de o voință puternică a persoanei care suferă.

          Termenul „cocaină” se referă la drogul sub formă de pudră sau cristale. Pudra este de obicei amestecată fie cu alte substanțe cum ar fi amidonul din porumb sau zahărul pudră, fie cu alte droguri active cum ar fi procaina (anestezic local) sau amfetamina. Din această cauză, într-o doză de cocaină doar 50 – 60% este reprezentat de cocaină pură, iar efectele şi toxicitatea dozei sunt diferite, în funcție de conținut. Extrasă din frunzele plantei coca la mijlocul secolului al nouăsprezecelea, cocaina a fost inițial folosită în scopuri farmaceutice. Cea mai întâlnită formă de administrare a acestui drog este „priza” (tragerea pe nas), cocaina fiind absorbită rapid prin mucoasa nazală. Consumată astfel, aceasta produce efecte intense şi îndelungate (cu durata de 15 – 30 minute). Uneori, cocaina poate fi mestecată sau fumată. Ajunsă în plămâni, cocaina fumată se absoarbe foarte repede în sânge și are efecte imediate, dar de scurtă durată (5 – 10 minute). Pentru o absorbție mai rapidă a drogului, unii consumatori aleg să-și injecteze cocaina. Această cale de adminstrare este foarte periculoasă deoarece crește riscul de supradoză. În altă ordine de idei, cocaina este unul dintre cele mai periculoase droguri cunoscute. Odată ce o persoană începe să consume cocaină, efectele fizice și psihice sunt atât de puternice, încât revenirea la o stare de normalitate este extrem de dificilă. Acest drog stimulează receptori cheie ai creierului și creează o stare de euforie în urma căreia se instalează foarte rapid toleranța. Numai dozele mai mari și mai frecvente ajung să producă același efect resimțit în cadrul experienței anterioare de consum. După încetarea efectului, consumatorul rămâne într-o stare de anxietate, depresie sau nervozitate care, adesea, îl încurajează să mai consume încă o doză. Pe acest fond, dependența de cocaină se poate instala foarte repede. Alte efecte ale consumului de cocaină sunt următoarele: lipsa poftei de mâncare, pupile dilatate, apatie, dezorientare, grețuri, halucinații, psihoze, panică, convulsii, diverse boli (afecțiuni ale ficatului, rinichilor și plămânilor, probleme ale aparatului reproducător și infertilitate, hipertensiune arterială, distrugerea vaselor de sânge de la nivelul inimii și creierului). În funcție de modul de administrare, pot apărea și alte efecte adverse precum: pierderea mirosului, leziuni și sângerări nazale, probleme respiratorii (tuse, astm), risc crescut pentru apariția pneumoniei, risc crescut pentru infecție cu HIV sau cu alte boli transmise prin sânge, în zona injectării. Consumul de cocaină poate duce la moarte subită prin stop cardio-respirator, hemoragii cerebrale sau infarct. Copiii mamelor care consumă cocaină în timpul sarcinii fie se nasc prematur, fie au întârzieri în creștere, fie suferă de probleme mintale, fie au tot felul de alte dizabilități. Nu în ultimul rând, cocaina este consumată des împreună cu alte droguri cum ar fi amfetamina, marijuana și heroina. Astfel de combinații îi expun pe consumatori la pericole foarte mari.

          Drogurile sintetice (etnobotanicele) sunt create în laboratoare, folosind substanțe toxice în locul așa-ziselor ingrediente naturale. Un drog sintetic este o versiune chimică a unui drog ilegal, a cărui compoziție a fost modificată pentru a nu mai fi clasificat ca fiind ilegal. Piața etnobotanicelor este într-o continuă schimbare, deoarece anual apar zeci sau sute de noi substanțe psihoactive. Când organele competente identifică o anumită substanță, aceștia interzic producerea și comercializarea acesteia. Dar cei care produc droguri se reorientează repede spre noi substanțe modificate chimic. La ora actuală, etnobotanicele se împart în mai multe categorii: canabinoizi sintetici care imită marijuana (canabisul), catinone sintetice care imită amfetaminele sau alte droguri stimulente, opioizi sintetici care imită heroina sau alte droguri opiacee.

          Marijuana sintetică, cunoscută inițial sub denumirile de „Spice” sau „K2”, este un amestec de plante stropite cu substanțe chimice sintetice, similare THC-ului (ingredientul din marijuana care dă acel sentiment de „high”). Deși din punct de vedere chimic ele sunt oarecum similare, în realitate este vorba de o nouă substanță complet diferită. Marijuana sintetică este vândută în pungi de plastic conținând frunze uscate. Se mai poate găsi și în formă lichidă, pentru a putea fi folosită în vaporizatoare. Deseori se fumează sub formă de joint-uri, în pipe sau țigări electronice. Unii consumatori o folosesc și în ceai sau o introduc ca ingredient în brioșe sau prăjituri. Pe termen scurt, ingredientele active din acest drog au efecte foarte negative asupra minții (comportament violent, anxietate puternică, paranoia severă, atacuri de panică, halucinații, confuzie, râs necontrolat, detașare de realitate, pierderea cunoștinței) și asupra organismului (grețuri și vărsături, transpirație excesivă, bătăi accelerate ale inimii, mișcări necontrolate ale corpului, atac de cord, convulsii). Efectele pe termen lung ale acestui drog nu sunt pe deplin cunoscute. Unele rapoarte arată că acestea pot fi fatale.

          Unele chimicale vândute sub denumirea de „săruri de baie” reprezintă droguri toxice sintetice, cu efecte foarte nocive asupra creierului. Multe dintre componentele din aceste droguri sunt interzise în SUA și în Europa, din cauza efectelor adverse dăunătoare. Pentru a ocoli legea, aceste droguri sunt vândute sub o denumire care nu atrage atenția. „Sărurile de baie” nu se referă la un singur drog, ci mai degrabă la mai multe substanțe chimice, versiuni sintetice ale drogului care se găsește în arborele Khat, un copăcel întotdeauna verde, care crește în Africa de Est și sudul Arabiei. O substanță folosită în aceste droguri este MDPV (3,4-methylenedioxipirovaleron). Această substanță este extrem de adictivă, posibil chiar mai adictivă decât metamfetamina (unul dintre cele mai adictive droguri). „Sărurile de baie” se vând sub formă de pudră albă, galbenă sau maro, în pungi de plastic. Dar pot fi comercializate și sub formă de capsule sau în formă lichidă, în sticluțe mici. Consumatorii le inhalează, le injectează sau le amestecă în băutură sau în mâncare. Pe termen scurt, aceste droguri afectează mintea (euforie, insomnie, coșmaruri, halucinații, comportament violent, paranoia, depresie, gânduri suicidale, psihoză) și organismul consumatorului (mâncărimi de piele, supraîncălzire, pierderea poftei de mâncare, disfuncții sexuale, crampe musculare, amorțeală, transpirație excesivă, amețeală, vedere încețoșată, grețuri și vărsături, dureri în piept și atacuri de cord). Pe termen lung, pot apărea unele probleme care să persiste pe durata întregii vieți (alterarea funcțiilor ficatului și rinichilor, afecțiuni cardiace).

          Recent, pe piața drogurilor au apărut etnobotanice care produc efecte diferite față de alte substanțe din această categorie. Aceste droguri conțin mai multe substanțe chimice sintetice de tipul opioizilor și au fost produse în laboratoare clandestine, pentru a imita structura și efectul heroinei. Derivații de fetanil au făcut ravagii printre consumatori, având un grad de mortalitate ridicat, în urma supradozajului. Fetanilul este de aproximativ o sută de ori mai puternic decât morfina și este utilizat pentru a trata pacienții ce suferă de dureri severe, uneori după anumite intervenții chirurgicale. Acest drog este mult mai periculos decât heroina, deoarece prezintă un risc crescut de supradozaj și deces. Fiind ieftin, fetanilul s-a răspândit în rândul populației sărace, a consumatorilor cronici de droguri și a persoanelor fără adăpost. Opioizii sintetici sunt stropiți pe plante uscate din care se prepară țigări, amestecate sau nu cu tutun. Consumatorii de fetanil fumează aceste țigări. Pe termen scurt, consumul de heroină sintetică poate cauza somnolență, leșin, vărsături, crampe musculare, vorbire lentă, confuzie sau comă. Pe termen lung, consumul acestor droguri duce la atacuri de cord, halucinații, psihoze și în urma supradozajului, la moarte.

          LSD-ul este una dintre substanțele chimice cu cel mai puternic efect halucinogen. Este fabricat din acidul lisergic găsit în claviceps, o ciupercă parazită care crește pe secară și alte grâne. LSD-ul este fabricat sub formă de cristale în laboratoare ilegale, în special în SUA. Aceste cristale sunt ulterior transformate în soluție lichidă pentru a putea fi distribuite mai ușor. LSD-ul este lipsit de miros și culoare și are un gust ușor amărui. Acesta poate fi comercializat sub formă de capsule sau pătrățele gelatinoase, dar și sub formă lichidă. În altă ordine de idei, consumul de LSD produce halucinații și favorizează deconectarea de realitate. Consumatorii văd imagini, aud sunete și experimentează senzații care pentru ei par reale, în ciuda faptului că acestea nu există. Efectele consumului de LSD diferă în funcție de cantitatea consumată, de dispoziția în care se află consumatorul în momentul consumului, de tipul de personalitate a acestuia și de locul în care acesta se află. În mod normal, după 30 - 90 de minute de la consumul drogului, se resimt primele simptome. Deseori pupilele se dilată, temperatura corpului fie crește, fie scade, iar tensiunea arterială și pulsul fie cresc, fie scad. În plus, pot apărea transpirația excesivă, frisoanele, dar și schimbările bruște de dispoziție. Consumatorii nu pot face distincția între senzațiile reale și cele produse de consumul substanței, aceștia se disociază total de realitate. Unii consumatori experimentează o stare intensă de fericire (și consideră că au ajuns la iluminare), pe când alții se confruntă cu sentimente de disperare și frică intensă, cu teama de nebunie și cu tot felul de alte gânduri terifiante. Aceste simptome pot să persiste și timp de 12 ore. Din nefericire, persoanele care experimentează astfel de episoade psihotice sunt predispuse să dezvolte diverse boli mintale. Pe de altă parte, deoarece substanța se acumulează în corp, consumatorii dezvoltă toleranță. Aceștia vor avea nevoie de doze tot mai mari și mai dese pentru ca să mai aibă anumite senzații plăcute. Însă dacă este luat în doze mari, acest drog produce halucinații vizuale. Sunt afectate percepțiile consumatorului cu privire la timp, spațiu dar și în legătură cu propria persoană. Mărimea și forma obiectelor din jur, sunetele, simțurile tactile și culorile sunt distorsionate. Consumatorii nu mai au capacitatea să ia decizii bune și să identifice anumite pericole, nici măcar în situațiile obișnuite. De exemplu, un consumator de LSD ar putea încerca să sară pe geam de la o distanță mare doar pentru a avea o privire de ansamblu mai detaliată asupra pământului. De asemenea, i s-ar părea o acțiune distractivă să admire apusul, chiar dacă se află în mijlocul unei intersecții foarte aglomerate. În final, majoritatea consumatorilor de LSD experimentează psihoze și depresii severe. Este foarte dificil pentru asemenea persoane să se recupereze. Acești oameni trebuie să îmbine terapiile medicale, psihologice și spirituale. Ei trebuie să creadă că Dumnezeu le poate curăți și elibera atât trupul cât și sufletul, de orice boli și de orice influențe demonice.

          Amfetaminele sunt substanțe stimulente cu proprietăți psihoactive care au efecte asupra sistemului nervos central. Sub acțiunea lor, activitatea unor substanțe chimice din creier este accelerată, rezultând astfel stări de vigilență crescută, și ducând la afectarea concentrării și a memoriei. Amfetaminele se găsesc sub formă de pudră (pudră fină de diferite culori: albă, roz, galben, portocaliu, maro) și pastile sau capsule care variază în dimensiune. Acestea au un gust amar și un miros puternic. Modalitatea de administrare diferă în funcție de tipul amfetaminei. Acestea pot fi înghițite, inhalate (prizate), injectate sau fumate. Amfetamina a fost produsă pentru prima dată în Germania, în jurul anului 1880. În jurul anului 1930, când s-au descoperit efectele stimulente ale amfetaminei, medicii au folosit-o pentru a trata anumite afecțiuni respiratorii, vărsăturile, obezitatea, narcolepsia și hiperactivitatea. În timpul celui de-al doilea război mondial, amfetamina era prescrisă soldaților pentru a le îmbunătăți starea de spirit și pentru a le spori vigilența și concentrarea. Ulterior, în anul 1971, amfetamina a fost clasificată ca făcând parte din clasa narcoticelor, prezentând un risc ridicat de abuz și dependență. În altă ordine de idei, anumite tipuri de amfetamine sunt prescrise în mod legal de către doctori pentru tratarea ADHD, a cazurilor extreme de obezitate și a bolii Parkinson. Scopul administrării este să-i ajute pe cei care suferă de aceste tulburări să își îmbunătățească concentrarea și să le reducă oboseala. Dacă amfetaminele sunt luate conform recomandărilor medicale, riscul de dependență este mai scăzut și pacientul este ajutat. Dar în cazul unor persoane fără un istoric medical care necesită un astfel de tratament, aceste substanțe pot produce dezechilibre chimice periculoase. Dincolo de amfetaminele folosite în scop medical, unele tipuri de amfetamine sunt produse ilegal în laboratoare clandestine din Europa. Acestea pot conține un mix de droguri, agenți de legătură, cafeină și zahăr. De asemenea, în compoziția lor pot fi adăugate noi substanțe psihoactive (etnobotanice). Cele mai frecvente tipuri de stimulente ilegale folosite din clasa amfetaminelor sunt metamfetaminele. Metamfetamina este un drog care se găsește sub formă de tablete, pudră sau cristale. Aceasta poate fi administrată prin înghițire, injectare (pulberea este dizolvată în apă sau alcool), inhalare și trasă pe nas (prizată). Metamfetaminele se absorb în organism mai repede decât amfetaminele și au efecte stimulante mai puternice și pe perioade mai lungi de timp. Din aceste rațiuni, consumul de metamfetamine este crescut. Deoarece efectul metamfetaminei apare și se estompează rapid, consumatorii iau deseori doze repetate, la fiecare câteva ore. Într-adevăr, atât metamfetamina cât și amfetamina duc la creșterea cantității de dopamină din creier. Capacitatea acestor droguri de a elibera rapid niveluri ridicate de dopamină în zonele de recompensă ale creierului întărește puternic comportamentul de consum de droguri, determinând consumatorii să repete experiența. Aceste droguri pot avea următoarele efecte pe termen scurt: scăderea poftei de mâncare, bătăi rapide și neregulate ale inimii, creșterea tensiunii arteriale, pupile mărite, dureri musculare, iritabilitate, schimbări de dispoziție și energie crescută. Pe termen mediu și lung, aceste droguri cauzează o serie de afecțiuni psihice (depresii, anxietăți, psihoze, halucinații auditive și vizuale, paranoia – neîncredere dusă la extrem față de ceilalți, pierderi de memorie), de probleme medicale (scădere drastică în greutate, afecțiuni dentare severe, mâncărimi intense la nivelul pielii, insomnii, modificări ale structurii și funcției creierului) și de probleme relaționale (deteriorarea relațiilor cu cei din jur, pierderea locului de muncă, performanțe școlare scăzute). În final, toată clasa de droguri stimulente dăunează creierului, afectând memoria, discernământul, capacitatea de a lua decizii, gândirea și dispoziția afectivă. Consumul de amfetamine crește riscul unui declin cognitiv, provocând chiar și leziuni cerebrale.

          Ecstasy (MDMA) face parte din categoria drogurilor stimulente și a fost creat de către compania farmaceutică Merck în anul 1912. În jurul anului 1950, drogul a fost folosit de către armata SUA în scopuri terapeutice, iar începând cu anul 1960 a fost utilizat în activitățile psihoterapeutice pentru a „reduce inhibițiile”. Din anul 1970, acest drog a ajuns foarte popular în spațiul public și a fost folosit în cadrul petrecerilor, până în anul 1985, când a fost interzisă comercializarea sa pe piață. La finalul acelui deceniu, denumirea de Ecstasy a devenit foarte atractivă pentru dealerii de droguri. Aceștia vindeau o gamă largă de substanțe sub denumirea de „droguri de tip Ecstasy”. Drogurile conțineau, de fapt, o cantitate foarte mică de MDMA. În timp ce consumul de MDMA poate avea consecințe foarte grave, ceea ce astăzi numim Ecstasy poate conține o gamă foarte variată de substanțe: LSD, cocaină, heroină, amfetamină și metamfetamină, cafeină, și tot felul de alte substanțe necunoscute. Deseori, consumatorii nu pot fi siguri că ceea ce înghit este chiar Ecstasy şi nu o altă substanţă cu efect stupefiant. Aceștia caută să ajungă la „starea de bine” pe care au experimentat-o la ultima doză, neștiind că, de fapt, pot consuma o combinație total diferită de substanțe, în comparație cu cea folosită anterior. În altă ordine de idei, Ecstasy se prezintă sub formă de pastile de forme şi culori diferite, care trebuie înghițite. Este considerată „pastila dragostei”, deoarece accentuează percepția asupra culorilor și amplifică senzațiile atunci când consumatorul atinge sau mângâie alte persoane, în special în timpul actului sexual. Unii consideră că acest drog face viața mai frumoasă și lumea mai bună. Aceștia susțin că Ecstasy induce o stare de bine și că îi ajută pe cei timizi să devină mai comunicativi și să scape de inhibiții și de frică. Însă la pachet cu această stare de bine, Ecstasy cauzează o serie de efecte adverse foarte grave. Pe termen scurt, consumul acestui drog duce la pierderea poftei de mâncare, grețuri, transpirații abundente, insomnie, vedere încețoșată, bătăi accelerate ale inimii, senzație de leșin, crampe musculare, creșterea tensiunii arteriale, senzații bruște de căldură sau frig, încleștarea involuntară a dinților și nevoia de a urina frecvent. Tot astfel, acest drog scade capacitatea de concentrare și induce sentimente de falsă afecțiune. Pe termen mediu și lung însă, Ecstasy poate cauza depresie severă, panică și anxietate, stări psihotice și paranoia, tulburări ale memoriei și probleme cu rinichii. Pe de altă parte, Ecstasy reduce semnalele naturale pe care corpul nostru le transmite atunci când ceva nu este în regulă. După consumul unei doze, consumatorul riscă să nu mai simtă cât de multe doze poate tolera organismul său. Prin urmare, o astfel de persoană poate să nu realizeze că propriul corp este supraîncălzit, în felul acesta fiind posibil să leșine, să se dezhidrateze sau chiar să moară în urma unui infarct.

          Termenul de „inhalanți” se referă la vapori ai substanțelor toxice care sunt inhalați de o persoană pentru a ajunge rapid la o stare de „high”. Anumite produse care există în casele noastre și care ar putea fi folosite drept inhalanți sunt lipiciul, aracetul, gazolina, deodorante, fixative, vopseaua sub formă de spray, diverse soluții de curățare și orice alte vopsele. Majoritatea dintre aceste substanțe produc efecte similare anestezicelor, încetinind funcțiile organismului. După starea inițială de „high” însoțită de pierderea inhibițiilor, urmează o stare de moleșeală și de agitație. Aceste substanțe sunt absorbite foarte rapid din plămâni în circuitul sangvin, ajungând la creier și la alte organe. Ele pot provoca probleme la nivelul organismului (migrene severe, dureri toracice, pierderea auzului și a mirosului, probleme respiratorii, deteriorări ale măduvei, atrofii musculare, moarte prin asfixiere, infarct miocardic) și la nivelul minții (depresie severă, anxietate, paranoia, halucinații, scăderea coeficientului de inteligență). Consumatorii fie inhalează substanțele direct din recipiente deschise, fie inspiră vaporii din materiale textile îmbibate în substanțele respective. Foarte mulți consumatori inhalează substanțele din pungi de plastic sau de hârtie, în felul acesta crescând alarmant riscul de sufocare. Astfel de substanțe pot fi vândute la petreceri sau în cluburi, cu posibile efecte negative permanente asupra creierului și organismului celor ce le consumă. În altă ordine de idei, consumul de inhalanți este mai frecvent în țările sărace, în special printre copiii străzii. Dar și în țările mai dezvoltate, o parte dintre adolescenții care decid să încerce droguri de la vârste foarte fragede, încep cu consumul de inhalanți.

Bibliografie:

[1] https://preventis. ro/droguri/, accesat la 10 decembrie 2024